29 ian. 2013

Foie gras. Cu struguri.



Cand era mica Miriam, nepoata noastra,  aveam uneori bucuria de a petrece cateva zile impreuna, la noi acasa. Si eram fericiti cu totii si ne jucam cate si mai cate. Cand eram seriosi, ne jucam "de-a mama si de-a tata", adica incercam sa invatam copilul ca e de dorit ca atunci cand faci o promisiune, sa o respecti. Cu invatatura asta reuseam sa o facem sa adoarma linistita cateva ore, la pranz, iar atunci cand se trezea, odihnita si zambitoare, incerca, delicat, sa ceara ce dorea de la noi (clatite, plimbare prin parc, povesti sau cate-in luna si-n stele si-o mai fi dorit, iar noi, iubitori si fericiti sa putem face ceva pentru ea, i-om fi promis).
Lucrurile se petreceau cam asa: "Culca-te acum, iar cand te trezesti, vom face ce vrei tu". "Promiti? "-intreba Miriam, cu incredere. "Promit! Iar ce-i promis, trebuie indeplinit neaparat! ziceam eu, cu convigere."
Si dupa ce trecea si bicicleta galbena si oile cate or mai fi apucat la numaratoare, Miriam se trezea, zglobie. Si-si amintea esentialul (ca are o promisiune in cont, sa zicem), dar uita (parte) din  formula care se cerea respectata: Cum ca: "Promisiunea data, trebuie indeplinita!", dar  ca sa nu se arate nesigura pe ea, incepea, cu avant: "Danuta, (cu glas leganat) ce-i promis...", La care noi, saritori din fire, ii veneam in ajutor: "....promis ramane!". Si radeam cu totii, fericiti.
Nu ne (prea) incalcam promisiunile. Ca de fiecare data, cand ajungeam la luna de pe cer, Miriam, in intelepciunea ei, o lasa sa ramana la locul ei, sa se mai bucure si alti copii de cate povesti putea inspira ea, luminata si fascinanta cum o stim.
Anii au trecut si nu mi-a mai spus nimeni, demult (desi mi-as fi dorit) inceputul  acelei propozitii...
Pana zilele trecute, cand mi-a amintit Betty, batranica englezoiaca pe care incercam s-o conving sa manance nu-stiu-mai-ce-piure, ca oricum nimic nu-i place,  dar e dornica mai ales de povesti, cu atat mai mult cu cat sunt la cafea sau cel putin despre cafea, la orice ora. Eu insistam cu oferta mea, la care ea, hotarat:"Stii cum facem? Daca nu ai placinta cu ficat, o sa beau doar cafeaua si apoi tu o sa ma pui direct in pat". Mi-am amintit in clipa aia de Miriam si de cat de frumoasa  e copilaria inimii, la orice varsta, si am primit "targul", bucuroasa. La care, Betty, femeie firava, dar hotarata:"Promiti?"
"Promit!", am zis eu, de dragul ei si al aducerii aminte. "Pe onoarea ta?" a insistat tanti.
Zis si facut, i-am implinit eu voia.
Si cu ocazia asta mi-am amintit ca i-am promis Octaviei, de-nu-stiu-cand ca o sa postez :"Reteta aia...stii tu".
Si...cum am zis:"Ce-i promis..."
 "Foie gras"- e scris.
 Cu struguri.

Pentru asta, se pune putina apa la fiert si se oparesc cateva minute boabele de struguri, crestate.


Se trec apoi printr-un jet de apa rece, apoi le indepartam pielita. Si samburii.


Ca sa puteti cumpara o bucatica atat de mica de ficat (de rata, ca-n reteta mea) trebuie sa fi cumparat la viata voastra macar tz kg de carne de cangur de la acelasi vanzator de delicatese. Altfel n-ati indrazni sa cereti sa va taie "doar o bucatica" dintr-o bucata de ficat. Parerea mea (hic).  Dar asta e alta poveste si Ron la ora asta doarme si nu va poate da amanunte.
Iar daca va mai amintiti de  (povestea ) "Mateias gascarul", poate ii promiteti bunicii ca i-o spuneti, dupa ce va da in dar... ficatul gascanului. Dar nu intram in amanunte, important e sa faceti (cum stiti mai bine) bine si sa puneti mana pe o frumusica de bucata cam asa:


Ficatul (de gasca sau rata) se taie felii,  se prajeste in tigaie, fara ulei.


Ca lasa grasime destula. De unde i se trage si (re)numele. Foie gras.


Cu grasimea ramasa va spun eu (dupa ce ne mai imprietenim putin) ce se face. In orice caz, nu se foloseste la reteta asta. Promiti?
Adu acum aproape, cele de mai jos:

Se taie putina ceapa, care se va praji, apoi se adauga putin vin alb. Sau ghiurghiuliu, daca tot e rozaliu piperul. Se pun si  2-3 foi de dafin.


Se pune ficatul in sos, se adauga strugurii albi, curatati de coaja si samburi, taiati in doua.
Se adauga putina sare.


Si ce sa mai zic, bine ca doarme Ron, ca altfel s-ar baga si el in vorba:

"Ti-am zis eu ca era cazul sa postezi odata reteta asta, nu mai stii cum e povestea cu promisiunea.... Uite, era vara afara si acum.....de mi-e si rusine ce-o sa-mi auda urechile, ce mama inceata am..."
Sau asa ceva.
Voi sa nu plecati urechea la povestile lui Ron.
Luati cu pit(ut)a.


Ce-am facut cu untura? Ce face orice om prietenos. Va spun si voua: Am uns-o pe paine si vorba aia, "Nu m-am dat pe-un jeb de cuie", in timp ce manca Sorin felul asta  "Gourmet." Foie Gras. Care-va-sa-zica. Exact asa cum scrie in caietul meu. 
Si uite asa... Acum, ca m-am tinut de promisiune, stiti si cum se face bunatatea asta.


Sa auzim numai de bine!

19 ian. 2013

Tort cu mere



O vorba inteleapta zice "Sa nu-ti pui toate ouale in acelasi cos." Dar eu ma  iau mereu dupa vocea inimii, nu a mintii. Asa ca nu doar ca am pus 7 oua  intr-un cos, dar am si "plusat". 5 mere.


Merele le-am taiat fin (asa zicea-n reteta), dar eu mai degraba le-am cantat (in timp ce le dadeam) la "mandolina": Haideti, frumoaselor, sa vedeti ce bunatate de tort frumos iese din voi. Si toate astea, in mai putin de doua ore. 
Am adaugat 100 grame de zahar, zahar vanilat Bourbon si zeama de la o lamaie, sa nu se prea-ndulceasca de la vorbele mele (promitatoare). Le-am calit la foc cam 5-6 minute.

Am adaugat (o cinzeaca) de Calvados, ca de pofta acestui tort am stat la LCBO in ajun de Sarbatori, cand toata lumea avea in  cosuri pline licori care mai de care, hotarata sa cumpar exoticul, pe aceste meleaguri,  "apple brandy", asa cum ne-a trimis Parisul. De bucurie ca l-am gasit, "l-am pus bine" si nici macar intr-acolo nu m-am mai uitat, pana a venit motivul unui alt tort de sarbatoare, pe anul acesta. Da, tot nu s-a incheiat prima luna si eu sunt la tortul cu numarul....dar cine sta sa numere... Si motiv bineintemeiat am, ca implineste blogul un an si asa se da la copiii mici. Mar cu biscuit, zice-se. Sa ne traiesti, POVESTEA UNUI PESTE MIC! Si voi, toti cei care va mai uitati, din cand in gand, pe-aici. Hic.

Asa, tratate cu calvados, merele se lasa sa stea deoparte. Nu stiu daca meditau sau stateau asa, pur si simplu. 
Ca sa mearga treaba struna, pana stau linistite merele, s-au zbatut si cele 7 oua, asa de-a valma, cam un minut.


Se incorporeaza pe urma 180 grame de zahar, 300 grame de nuci macinate si 50 de grame amidon alimentar. Se toarna amestecul in forma unsa cu unt si tapetata cu faina si se da la cuptorul pre-incalzit, la 180 grade. Se coace vreo 50-60 minute.


Se inlatura marginea tavii si se lasa blatul sa se raceasa.
Se framanta martipanul: "Oare de mine ce se va alege?"

 

Ne pre-facem ca nu vedem ca e ingijorat.

 Revenim la umplutura: 
Amestecam, la foc mic: 250  ml lapte si 100 ml frisca lichida, 50 grame de zahar. Cand incepe sa fiarba, se adauga un galbenus amestecat cu  25 de grame amidon dizolvat in  putina frisca lichida.
Se pune un praf de sare si pasta extrasa dintr-o pastaie de vanilie.


 Cand e legata crema, se lasa sa se raceasca si apoi se amesteca cu  merele.


Biscuitul de nuci (blatul, adica) se taie transversal, se umple cu jumatate din crema, iar restul se foloseste la acoperirea tortului.


Martipanul, dupa ce s-a framantat un pic, s-a mai indulcit putin de la zaharul pudra si acum se intinde relaxat peste tort.



Mantaua de martipan se intinde cu grija (ca e molipsitoare) deasupra tortului si se preseaza usor, de jur imprejur. Bordura inferioara a tortului se taie pana devine peste tot egala.
L-a nins un pic cu pudra fina de zahar, ca asa e in iarna asta. Nici nu ninge tare, nici nu sta.


Din  compozitia de martipan ramasa se modeleaza stelute (galbene, ca asa sunt si cele care stralucesc  pe cer, asa mi-a zis Sorin. Asa a zis, asa fac, ca doar el e consultantul si ajutorul si inspiratia mea. De nadejde.)

 

Si ca sa nu uitam de unde am plecat, sa nu uitam ca "stelele" acestui tort sunt , de fapt, merele. Iar calvados-ul le face sa straluceasca in voie. Le dezvolta aroma, adica.


Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus reteta asa.
Credeati c-am glumit? Nu, dar vorbesc din...amintiri.


Si calul ce-a zis? N-a zis nimic, dar (mi s-o fi parut) s-a intrebat, retoric: "Bune si frumoase (torturile astea), ca ai facut deja vreo...dar cine sta sa numere si n-a trecut nici prima luna din anul asta, dar o reteta de salata, ceva usor, nu stii, cumva?" Am inteles aluzia si l-am dus inapoi, la casa lui si i-am facut masaj. De multumire.


C-asa se cuvine dupa munca grea. Calul scotea aburi. Si nu pe nas, ca nu l-am hranit cu jaratec, chiar daca, nazdravan fiind, zambea manzeste, ca sa sa zic asa.
Am vrut pentru o clipa sa-l intreb daca cele ce tocmai s-au spus sunt aievea sau doar in inchipuirea mea. "TEASC" a plescait el. "Cum? M-am mirat eu? Eu, grea cat un teasc?"
Dar calul...ramase. Tablou.


Sau cel putin, asa zice povestea. Unui peste mic.

V-am trimis si voua o felie din tortul asta cu mere, acum, ca de povesti v-am saturat.


Sa auzim numai de bine!

14 ian. 2013

Tort Mariana.Davidoff.


Cum "Care tort?" Tortul Anului. Nou.
Cum "Care Mariana?" Mariana, prietena mea buna si draga, de la Cluj.
Cum "Care Davidoff?" Cafeaua. Instant.
Voi, cand mancati ceva bun de tot si de care vreti sa va amintiti in anii care vor urma, ori de cate ori vreti sa gatiti din nou  acel "ceva", ce nume ii dati, in caietul vostru cu retete?
Ca eu, una, ori scriu numele persoanei de la care am reteta, ori vreunul-altul dintre ingrediente, sau (alt)ceva, caracteristic.
Daca rasfoiesc caietul si dau de retete cu nume dupa cum v-am pomenit, gandul imi zboara intr-o clipa la imprejurarile pe care   le-am trait si starile pe care mi le-au daruit. Caci, faptul ca-mi place sa gatesc cu si  pentru  prietenii mei, au o semnificatie mult mai profunda decat doar de a ne alina foamea sau pofta, impreuna. Si imi aduc foarte bine aminte cum am invatat sa fac
si  cat de tare m-au bucurat : Rulada (Mioara), Cartofi minunati (Luci), Cozonac (Ani), Salata Mena, Regina Maria(Geta),  Prajitura Iulia(care nu are nevoie de alte prezentari, pentru ca asta e reteta preferata a lui Sorin, pe care doar prietena mea Mena o stie face, chiar pe gustul lui), Rulada cu nuca de cocos (Jeni), Muschiulet cu fructe (CD Radio), Tort rusesc(fara ruleta), Makdus(vinete umplute cu nuca,usturoi si ardei iute, ca-n tinerete), Fasole boabe (cum  face Ioana  ziua si mananca Radu, noaptea, cand ii e pofta de ceva dulce si cauta prin frigider, Diplomat (Rodica), Lichior de oua (Melinda), Pandispan(cum m-a invatat mama, cand eram mica), Prajitura cu capsuni (Felicia), Ingheteta mea preferata (Boza, ca la Damasc), Sarlota cu mere (Carmen), Pui de la 11 metri (Luci, vara-mea), Prajitura Mariana, Prajitura de la Mariana (Nu m-am balbait, una e cu nuca si alta cu dovlecel, stiu eu bine care de la cine si care cu ce e-vorbirea). Cozonac de-un metru (n-am incercat, ca suna intimidant, chiar si pentru mine, care sunt cutrezatoare. In ale bucataritului.) Taietei cu varza, cum face mama, Varza la Cluj cum facem noi, parca intamplator, cand vin prietenii nostri clujeni in vizita, de obicei in octombrie, miel la cuptor (cum pregatim uneori cand asteptam musafiri si cateodata il gaseste Ron, cum nu ne asteptam. Si-l mananca, da). Muschi de porc umplut, ca la Cluj, dupa reteta lui Sorin, pe care i-a dat-o doar Octaviei, ca-i plac torturile de la ea. Si pe care o s-o v-o arat si voua ca e frumoasa si buna, Rigo Janci (de la Bebe), Budinca indesata cu dovlecei  (de la Angi, dupa o reteta pe care i-am cerut-o de 'nspe mii ori, de teama sa n-o fi pus"bine" undeva, de sa n-o mai gasesc, pana m-am invrednicit s-o scriu in caiet, cu numele asta, ca asa imi aduc aminte cand o citesc ca e delicioasa si iar  mi-e pofta s-o mai fac), Salata de fasole boabe, cu frigarui (de la Carmen), Prajitura cu zahar ars (de la mama Florinei), Tort cu crema de ciocolata alba (de la Octavia), Bukta (de la Sovata), Gogosi (de la Cristiana, de la Valcea),Tort moca (dar nu seamana, neam, cu minunatia asta de Davidoff), Mustar rusesc (de la mama Ramonei), Mititei (de la Viorica), Salata Waldorf (de la Wolfgang), Capriciul doamnelor (doar asa, ca sa ma intreb cine o fi dat un nume atat de ne-potrivit unei categorii de fiinte atat de ne-capricioase), Salata de fructe cu coniac (cum faceam pentru Simona si Alecu, de ma temeam sa nu-i certe..." presa-rii", cand plecau, conducand, de la mine. Hic), Tortul saracului (da' bun), Tort Krant, Briani (Gabi), Tort de zahar ars (de la Jeta care si-o bagat jejetul in jelatina- asa a scris ea, in caietul meu, cu mana ei). C-asa a fost. Si mi-e dor.
Prajitura Bobe (cu 2 puncte pe o, adica asa: Bӧbe), Castraveti in otet de la  matusa Ana, Pizza (cum am dus la cabinet, de ziua mea, iar Angela a crezut, pentru scurt timp, cand i-am spus (pentru ca asa imi iesise la socoteala, ca  intr-adevar implineam doar 22 ani, desi lucram de vreo 9, dar asa sunt eu, par mereu tanara),  Escalop de ficat de gasca ca "La Busolla. Di Cluj" Foie gras, care-va-sa-zica. I-am promis Octaviei   c-o sa postez reteta asta si chiar o s-o fac, intr-o buna zi. Felii vieneze(o sa ma uit daca semana, cand ajungem pe la mama lor), Friptura ca la Cincu, Pui fript in stil mediteranean, Rulada biscuiti (Feli), Rulada cu varza (Felicia), Prajitura cu mere (Laura), Piscot cu crema (Duty), Prajitura Betivana (Ca la Ileanda),Tort cu crema  de la Cindy-desi cea mai buna reteta de fericire de la ea nu e asta, ci faptul ca a aranjat ca "intamplator" sa-mi faca cunostinta cu Sorin, fara ca vreunul dintre noi sa stie(prea bine)  daca si ce punea Cindy la cale, Dolce Fredo, ca la "Continental", Rigojanci (ca suntem prietenosi), Cartofi taranesti, Baigli cu nuca sau mac (Laura), Gogosi de la matusa, Medalion cu muschiulet (Gabi), Pasca (Mena), Pastravi cu smantana, Suedia (povestea cu suedezele chiar vreau sa v-o spun, candva), Papanasi (pentru suedezele de mai sus), Pachetele de primavara , ca la"Shanghai"-de pe strada Gheorgheni, Savarina (Gabi), Savarina (Viorica), Clatite (Lili), Canadian Eggnog (Eh), Prajitura de post cu dulceata, musai de cacadari. A se citi: mac(i)ese (Cristina), Pui Thailandez (Mariana), Bame cu pui (cu care l-am convins pe Sorin ca pot. Gati). Prajitura Jumi-juma-  cu ingrediente foarte bune, dar n-am facut-o, poate si pentru ca eu, de obicei, nu umblu cu jumatati de masura. Ba chiar dublez ingredientele. Si nu glumesc, cand vorbesc serios.
Ziua si noaptea (de la mama, de care mi-e dor toata ziua si toata noaptea). Gris cu lapte, pane. Asta e reteta lui Sorin. Secreta. Numai el stie cum face, sper ca n-o fi uitat, ca mi-a facut doar o data si bine, ca mi-a ramas gandul la el. Amandina buna (de la  Camelia), Chec fistichiu (Antonia), Piept de pui cu piersici (ca la Balcic, de la Ioana. Am facut fixatie pentru reteta asta. Ca se tot pregatise Ioana sa ne faca si n-a mai reusit, asa ca am facut-o eu, cum mi-am imaginat. Si e chiar buna. O sa v-o arat). Salata cu naut (Helen, de la serviciu), Ciorba de urechiuse (Cristina), Delicious Brownies (Elise, tot de la serviciu), Negresa (in camasa alba), Salata Suba (ca-n Rusia, cand e rece), Bors (Natalia), asta doar ca sa numesc cateva. Toate imi evoca amintiri, toate ma bucura, fie ca le stiu pe dinafara sau imi amintesc cum se fac doar daca  rasfoiesc caietul, aducerii-aminte.
Si uite asa, ii cunoasteti si voi pe (unii dintre) prietenii mei. Iar prietenii prietenilor mei, sunt prietenii mei. Va confirma Radu (mamii). Intrebati-l.
Ce vroiam sa spun , fara sa ma pierd prea mult cu vorba, e ca scriind retete de la cei cu care am impartit momente de bucurie, in jurul unei mese intocmite rapid sau unui meniu elaborat,  ma ajuta  sa nu uit. Senzatia.
Iar reteta asta de tort cu crema deosebit de fina e exceptional nu doar prin aroma lui, ci mai ales pentru ca fiind de la Mariana,  care imi bucura sufletul, cu prietenia de nepretuit  a ei si a familiei ei, de atatia ani si ani de zile. Si ma face sa-mi amintesc cu cata caldura ne-au primit din nou la ei cand am fost acasa, in primavara. Si cate bunatati ne-au pus pe masa. Printre care si tortul asta despre care am stiut ca e un cuceritor, de la prima vedere. Si cum stiu ca  n-o sa se stearga vreodata din amintirea mea micile si marile gesturi de prietenie, chiar daca am reusit, nici nu vreau sa ma intreb cum, sa sterg o buna parte din pozele din primavara trecuta, de cand am fost acasa. Si drept sa spun, emotionata cum eram, nu-mi mai aminteam ce si cum mi-a spus ca a facut, de a iestit tortul asta minunat. Dar cand ai gustat ceva bun, sau fericirea, mai vrei, asa ca am rugat-o sa-mi scrie reteta.
Cum prietenii iti indeplinesc dorintele, Raluca, fiica ei draguta, mi-a trimis cele  de mai jos. Le multumesc lor si va impartasesc si voua reteta, sa-ncercati si voi. Si daca l-am numit tortul anului nu e doar pentru ca anul e la inceput. Ci pentru ca unele lucruri, ca si unele persoane, au locul lor, dintai, de la bun inceput si fara sa fi fost in competitie cu cineva. Sunt pur si simplu, deosebite. Si bune.

Tortul cu ness Davidoff

Crema:

 1/2l frisca lichida, 10 linguri zahăr, 3 kg davidoff, toate se fierb pana când clocotesc, se raceste, se tine o noapte la frigider, se bate cu mixerul pana devine crema.
Aici mi-am permis sa negociez cu Raluca si am obtinut ca asa, de prima data ca pun doar 3 lg de ness, nu 3 kg, nu de alta  dar sunt si asa energica de felul meu si uite ce mult vorbesc si scriu chiar daca la voi e deja noapte, iar pe mine o sa ma prinda dimineata, tot depanand amintiri. Din copilarie si din bucatarie, da. Glumesc, bineintelesc, Raluca scria de pe mobil si eu am stiut de la inceput ce vroia sa spuna, dar asa imi place mie sa romantez. Uneori.







Blatul :

6 oua,6 lg zahăr,6 lg faima,6 lg apa,2 lg nuca macinata, se coc toate la foc potrivit,se rulează in prosop umed, se umple cu crema, se orneaza cum îți place.















Si am mai facut o ajustare: Am dublat cantitatea pentru crema si am pus si in exterior, ca tot era voie sa-l ornez dupa plac. Si am fost atat de multumita de rezultat, incat dupa nici 2 saptamani de la prima si reusita incercare cu rulada asta, de Anul Nou, am facut si tortuletele astea mici, de care sa se bucure si prietenii nostri. De-aici. Si voi, de oriunde ati fi. Ca pentru toti si toate e loc in inima mea.










Sa auzim numai de bine!