VA DORESC DIN TOATA INIMA PASTE BINECUVANTAT!
FIE SA VA INDESTULATI DIN LUMINA SI BUCURIA INVIERII!
HRISTOS A INVIAT!
SA AUZIM NUMAI DE BINE!
14 apr. 2012
9 apr. 2012
Brie cu flori
Ce e asta? Branza (Brie) cu flori. Ca tot in dispozitia primavaratica am ramas.
De ce am taiat-o bucatele? Ca sa o pot imparti, cu drag, cu voi.
Pofta buna!
Sa auzim numai de bine!
7 apr. 2012
Tort. Zebra. Primavara.
Cam asa as putea descrie ce-am facut aici. Ca asa saltareata cum sunt, de bucurie ca azi-maine plecam la cei dragi, de-acasa, as face tot felul. Si te miri pe unde imi zboara gandul.
Stiu cum se zice, ca esti ceea ce mananci si dac-ar fi asa mereu, eu as fi o... dulce. Dar cum asta imi pare o dulcegarie, am zis sa ma cumintesc si sa mananc sanatos. Legume. Fructe. Flori. Da, flori. Comestibile.
Si porcu' (lui Ron) a fost de acord ca e o idee buna.
Si cui nu-i plac florile? Cred ca de-asta isi permite Ron sa faca uneori cate-o...porcarie, ca sa zic asa.
Cat despre zebra, lucrurile sunt clare. Mi-am facut de lucru doar cu dungile.
Se face un aluat simplu de tort, in jumatate din el se pune cacao.
Se toarna putin cate putin, in cercuri, doar in centrul tavii, alternand compozitia alba si cea cu cacao.
Si tot asa pana.... e gata. Sau zicala era..."si tot asa pana seara"? Glumesc, e usor de facut.
Cand e copt blatul, se raceste, iar apoi se toarna glazura de ciocolata.
Se decoreaza cu flori si apoi se imparte cate o felie pentru fiecare. Si-n felul asta devenim si noi frumos colorati, senini si zambitori.
La multi ani celor cu nume de flori si sa avem cu totii parte de sarbatoare frumoasa, de Florii!
Sa auzim numai de bine!
Drob de miel
In mod normal, "Am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa...", este partea de final a povestii. Cea de azi, abia incepe. Pentru ca una aveam eu in plan sa postez, cand am vazut mesajul de la prietena mea, Ramona, cum ca-i e pofta de drob de miel si ar vrea reteta. M-am bucurat si vreau sa se bucure si ea, asa ca am cautat poza cu drobul de anul trecut. Cu drobul de sare, e cu totul alta poveste si acum nu pot sa sar de la una la alta, chiar asa calare si-n viteza cum sunt.
Asa ca ...revin la oile noastre si iata cum se face drobul. De miel.
Cantitati pentru 6 portii (iese o tavita mica, dreptunghiulara)
Organe (Ficat, plamani ) de miel 1 kg
Prapur de miel (membrană care învelește organele interne ale
corpului)
Ceapa 200 grame
Ceapa verde -2 legaturi
Marar verde
Patrunjel verde
Oua-3 bucati (Daca doriti sa puneti si oua fierte tari in mijloc, mai
adaugati 6 oua)
Sare, piper, ulei
Zarzavatul (verdeturile) se
curata si se spala.
Prapurele se spala si se tine in
apa rece pana se pregateste umplutura.
Maruntaiele de miel se spala, se fierb in apa cu sare, se spumeaza si
se racesc. Apoi se toaca cu masina sau se taie cu cutitul, asa incat sa fie bucati mai marisoare, nu fine ca o pasta.
Ceapa uscata, ceapa verde si maruntaiele se inabusa in 100 ml de ulei cu 100 ml de apa. Se amesteca cu oua, patrunjel si marar verde
tocat, piper si sare.
Se unge tavita cu
foarte putin ulei, se aseaza prapurele, lasand
marginea sa se rasfire peste marginea tavii. Se pune o treime din compozitie. Se aseaza in centru, cap la cap, ouale fierte tari (carora
le-am taiat capetele, ca fiecare felie de drob, dupa ce va fi taiata, sa aiba
si galbenus). Se pune compozitia ramasa, se acopera cu marginile prapurelui. Se da la cuptor, aproximativ 25 minute. Dupa ce se
raceste, se taie felii.
Pofta buna!
Si fie sa aveti parte de Paste luminat, sa ne bucuram cu totii de Invierea Domnului!
Sa auzim numai de bine!
6 apr. 2012
Pere in vin
“ Pentru subtilul amator
Care-si respecta al sau gat
E buna apa de izvor
Dar ca uzaj extern. Atat! ”
A spus-o Pastorel Teodoreanu, nu eu.
Nu-l contrazic. Ba mai mult, pentru ca imi place sa-mi urmez inima, si ea acum ma-ndeamna sa daruiesc ceva, de ziua prietenului prietenilor mei… ma-ntreb asa:
“Cu ce sa vin?”
Iti spun “Multi ani!” acum. Si-apoi…
Fierb niste pere. In vin!
Si uite-asa, mai Radu (mamii), azi-maine ne si veselim.
Sa auzim numai de bine!
5 apr. 2012
Prajitura cu morcovi
Cine e Iepurila, care anul trecut, a dat iama in productia de morcovi din martipan, pe care i-am facut, topaind de bucurie ca erau parintii la noi, de Paste?
Se amesteca toate ingredientele:
- 400 gr. morcovi rasi
- 200 gr. faina
- 250 gr.zahar
- 2 lingurite bicarbonat de sodiu
- 1 lingurita praf de copt
- 1/2 lingurita sare
- 1 lingurita scortisoara macinata
- 4 oua
- 1 cana ulei
- 1 /2 cana sos de mere sau ananas macinat (poate fi din conserva)
- esenta de vanilie
Se toarna amestecul in forma unsa si tapetata cu faina, se coace aproximativ 40 de minute in cuptorul preincalzit, la 200 °C.
Pentru glazura, se amesteca:
- 250 gr. zahar pudra
- 200 grame crema de branza (Philadelphia)
- 150 gr unt (la temperatura camerei)
- esenta de vanilie.
L-am presarat cu nuca de cocos rasa, doar ca sa-mi fac "pofta ce-am poftit", nu de alta.
Morcovii despre care ziceam, sunt facuti din martipan si chiar i-ar fi mancat vreun iepure, vazandu-i , dar am ajuns noi primii la ei.
Pasta de migdale am framantat-o putin, ca sa se poata modela usor, adaugand colorant alimentar (rosu si galben) pana am obtinut culoarea dorita.
Coditele fistichii (din fistic, adica) le-am pus pentru ca de sarbatori nu ramane nimeni morcovit.
Iar anul asta suntem cu totii bucurosi si luminosi, in asteptarea Sfintelor Sarbatori.
Sa auzim numai de bine!
3 apr. 2012
Salata de legume
Am mai vazut eu cartofi dulci, dar nu prea i-am folosit. De curand, insa, am incercat cateva retete. Cred ca m-au atras, in parte si pentru rezonanta numelui, ca eu, asa cum recunosc, sunt prietena cu dulciurile.
De data asta:
Am fiert cartofii dulci, i-am taiat felii, am adaugat putin porumb (dulce) si, stiind ca orice e voie, dar e bine sa fie un echilibru, in toate, am pus felii de ceapa si ardei (rosii), masline si rosii mici (galbene) si niste muguri (verzi) de mazare.
Din putin ulei (de struguri) si otet (as fi vrut sa (s)pun "de vin", dar e balsamic) am facut o vinegreta. Am presarat oregano. Iar daca nu e putina sare si piper...stiti si voi ca n-are farmec.
Sa auzim numai de bine!
1 apr. 2012
Salata mieilor
Vi se intampla si voua, uneori, sa va placa de cineva sau de ceva la prima vedere, fara sa stiti prea bine cine/ce e si, respectiv, cu ce se mananca? Sau pur si simplu sa va licareasca privirea cand le auziti numele, care vi se pare deosebit, melodios si imbietor la veselie?
Sau cand un cuvant pe care chiar daca l-ati mai fi auzit pana atunci, sa va atraga dintr-o data atentia si parca de bucurie ca l-ati bagat in seama, sa apara din nou, de mai multe ori, intr-o perioada scurta si din mai multe surse?
Ei bine, eu ma desfat in ultima vreme cu astfel de intamplari fericite, asa incat nici nu m-am mirat prea tare, cand in aceeasi saptamana MACHE a devenit cuvantul care mi-a dansat prin urechi si prin fata ochilor.
Mai intai, cand am intrat in " Marché Istanbul" magazinul turcesc de unde cumpar de obicei halva, bulgur si uneori mici vasute din cupru. De data asta, mi-au atras atentia inca de la intrare, niste evantaie din hartie.
Desigur, asa cum banuisem, nu erau de vanzare, dar entuziasmul e molipsitor. Si cand patronul mi-a vazut incantarea cu care l-am intrebat despre ele, mi-a oferit sansa de-a negocia :
”Cat dai pe ele?” m-a intrebat.
Eu, rapid, in gand: ”10 dolari”, dar stiind ca sunt mana larga si oricat mi-ar fi cerut el, eu as fi dat mai mult, din proprie initiativa, am zis, cu voce tare: ”Cat ceri!”
Nenea: ”5 dolari”
Eu (fericita): ”Bucata?”
Nenea: “Amandoua! Sunt doar din hartie mâché. ”
Cu incantare si mai vizibila, am zis : ”Deal!” adica am pecetluit targul.
Si am fost amandoi multumiti. Si aici nu ma refer la pretul cerut/obtinut. Ci la faptul ca fericirea sta, intr-adevar, in lucrurile simple.
M-am abtinut sa zburd ca un mielut, de bucurie. Iar nenea a zambit si el.
Apoi, dupa cateva zile, cand am mers la “Galleria Market”, unde de obicei merg cand intentionez sa cumpar verdeturi si uneori ma “trezesc” cumparand… fleica.
De data asta, am vazut o salata verde, micuta, care pana si mie mi s-a parut imbietoare. Salata Mâche (Valerianella locusta). Ce e asta? Salata mieilor. Denumirea asta i se trage de la forma frunzelor, asemanatoare cu limba mieilor.
Ce treaba am eu cu salata mielior?
Ma duce cu gandul la zapada mieilor, care in fiecare an, la inceputul lunii aprilie si pe care noi, adica D.A.N.(prietenul nostru) si cu mine o numim “ninsoarea aia a noastra”.
“Care e aia?” ne intreaba cei care inca nu stiu despre ce vorbim:
“Cea din 2 aprilie” raspundem amandoi, cu un zambet ghidus, dar ce-i drept, cam stramb.
Aici e cea din 2 aprilie 2011.
Si gluma-gluma, dar in fiecare an, asa a fost.
Asa ca nu degeaba se zice, (si eu cred, asa ca spun din nou): “Ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa se implineasca!”
Anul asta, mi-am propus sa dau o altfel de culoare zilei cu pricina. Si sper ca o sa fie soare. Chiar daca o sa-si arate dintii.
Asa ca uite ce-a iesit: Salata mieilor (Mache), cu ciuperci de iarna (Enoki). Zmeura am pus-o de la mine, pentru ca intotdeauna se gaseste cineva care sa vrea o “pata de culoare”, cand sansele sunt 50-50. Ce va fi anul acesta, in 2 aprilie? Zapada sau soare?
Pana sa ne lamurim, sa va spun cum am facut salata:
Toate ingredientele se spala si se scurg de apa.
Ciupercile si salata se desfac din manunchi, apoi se amesteca cu ridichile taiate felii subtiri, zmeura si rosiile.
Am facut o vinegreta din zmeura , ulei de masline si otet balsamic.
Mi-a placut cu-adevarat, asa incat v-o recomand. Cu caldura. Si nu glumesc.
Sa auzim numai de bine!
P.S.
Daca o sa am cumva momente de indoiala, atunci cand pare ca lucrurile sunt pe cale sa se schimbe, atasez aici, pentru o sursa de optimism, poza din 2 aprilie 2012. Se schimba, intr-adevar. In bine!
Sa auzim numai de bine!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)